Iti mai aduci aminte de jocurile copilariei?

Home  >>  Life Style  >>  Iti mai aduci aminte de jocurile copilariei?

Iti mai aduci aminte de jocurile copilariei?

14
Iul,2012

0

SotronCopilaria pustilor din anii ’90-2000 sau mai bine zis copilaria mea, a fost oarecum diferita de cea a copiilor de azi. Petrecuti afara, in fata blocului, sau la tara, cu copiii vecinilor, acei ani au creat amintiri de neuitat si au lasat in urma lor o bogatie de jocuri creative. Tu iti mai amintesti de jocurile copilariei tale?

„Sotron” numita astazi sau cum era pe atunci „Tara”.

Un joc pe cat de simplu, pe atat de distractiv, sotronul implica un desen pe asfalt cu mai multe patrate (8-10) pe care le parcurgeai sarind, in general, intr-un picior. Nu inainte de a fi aruncat, pe casuta cu numarul 1, 2, 3 etc. o pietrica sau orice alt obiect mic pe care il aveai la indemana (imi amintesc ca, uneori, se intampla ca eu si prietenii mei sa folosim si bucatele de sticla… bine ca mama nu stia!). Obiectivul era sa parcurgi intregul sotron si, la intoarcere, sa topai de la 8-10 la 1 cu pietricica in mana.

Capitate, Capitane, dati-ne un soldat! In alte regiuni se cunostea si sub denumirea de Tara, tara, vrem ostasi!

„Capitane, Capitane, dati-ne un soldat! Pe cine? Pe tine!” Asa incepea orice joc de „Capitane, Capitane, dati-ne un soldat!”, nu inainte ca doua siruri de copii, care se tineau de mana, sa se aseze frumos unii in fata altora la o oarecare distanta.
Continuarea? Dupa schimbul de replici de mai sus, unul dintre copii, ales din grupul advers, alerga si incerca sa rupa „lantul” format de mainile stranse a doi copii. Daca reusea sa il rupa, ramanea in grupul lui. Daca nu… era capturat de grupul adevers si devenea ostasul lor! Grupul care ramanea cu un singur „Soldat” era declarat invins.

Ratele si vanatorii

Un alt joc indragit al copilariei era „Ratele si vanatorii”. Tot un joc de echipa, acesta presupunea impartirea in doua grupuri: de regula, 2 „vanatori”, si cateva „rate”. Vanatorii se asezau de o parte si de cealalta a grupului de „rate” si incercau sa ocheasca „ratele” cu o minge.
Un copil din grupul ratelor, odata atins de mingea vanatorului, iesea din joc. La final, cand mai ramanea o singura „rata”, copilul in cauza isi spunea varsta, iar un vanator incerca sa il ocheasca cu mingea de atatea ori cat era varsta „ratei”. In cazul in care „rata” era atinsa, primul copil iesit din joc si cel din urma deveneau vanatori. In caz contrar, grupul vanatorilor devenea grupul ratelor si viceversa.

Rizinaka sau cum acum ii zice Elasticul

Un joc indragit cu precadere de fete, „Elasticul” presupunea multa indemanare (si, ca sa o spun pe aia dreapta, fetele talentate la sport si foarte subtirile erau clar avantajate). Pentru a-l juca, aveai nevoie doar de un elastic (alb, pe atunci) mai lung, dupa care distractia putea incepe! Fiecare nivel – glezna, genunchi, sub fund, brau, piept – avea gradele sale de dificultate.
Astfel, elasticul pus pe dupa doi jucatori, aflati la o oarecare distanta unul de altul, era, pe rand, in pozitia „picioare departate”, „picioare apropiate” si „un picior”. In ceea ce priveste sariturile, acestea erau, la randul lor, complexe, numarul lor variind de la 1 la 10. Iata si cateva tipuri de sarituri: cu ambele picioare in interiorul elasticului, cu un picior in elastic, inauntru-inafara si elasticul pe dupa un picior, cu ambele  picioare peste elastic etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *